Vorbind, din nou, despre certificare, pare că am ajuns în domeniul legilor lui Murphy: Dacă există o cale de a amâna o hotărâre importantă, o birocrație bine organizată o va găsi.
Așa se face că, după 20 de ani de când se dorește, se discută, se solicită certificarea calificării tehnico- profesionale a operatorilor economici din domeniul construcțiilor, avem nevoie de un OUG, care să proroge termenul de la care piața construcțiilor să funcționeze într-un cadru certificat.
Legea 163/2016 stabilea ca termen pentru intrarea în vigoare a trei componente ale sistemului de calitate în construcții, așa cum au fost ele prevăzute în LEGEA 10/ 1995, data de 25 februarie 2018. Este vorba de:
m)certificarea calificării tehnico-profesionale a operatorilor economici care prestează servicii de proiectare şi/sau consultanţă în construcţii;
n)certificarea calificării tehnico-profesionale a operatorilor economici care execută lucrări de construcţii;
o)perfecţionarea profesională continuă a specialiştilor care desfăşoară activităţi în domeniul construcţiilor.
Guvernul prorogă prin Ordonanța de urgență nr 6 din 22 februarie 2018 termenul de aplicare a noului sistem de calitate în construcţii cu încă 18 luni, justificând decizia prin faptul că cele 87.000 de societăți comerciale (conform datelor de la Registrul Comerțului) care ar solicita certificarea ar bloca practic investițiile publice și private în construcții.
Niciun cuvânt însă despre faptul că, în realitate Ministerul Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice (MDRAP) nu a reușit să elaboreze actul normativ în cauză, problema nefiind numărul mare de firme care ar lua cu asalt autoritatea/ autoritățile competente cu certificarea, ci că, la acest moment, nu se cunoaște care este această autoritate, care este Regulamentul, modul de derulare al procesului de certificare, auditul, condițiile de prelungire și retragere a certificării, etc.
În mod similar, nici Ministerul Transportului nu a reușit să respecte termenul de 90 de zile impus prin Legea 211/2011 privind achizițiile publice (Art 235 prevedea termenul de 26 august 2016) , astfel încât să avem astăzi o Hotărâre de Guvern care să reglementeze certificarea operatorilor economici care activează în proiectele de infrastructură de transport.
Mai mult, astăzi, când ar fi trebuit ca operatorii din domeniu să aibă deja un sistem de certificare funcțional, observăm că la nivel ministerial există mai multe viziuni și puncte de vedere, iar faza de consultare publică lasă la o parte – ca atâta oară – propunerile organizațiilor de profil, care cunosc piața și realitățile șantierelor altfel decât de la fereastra ministerului.
Federația Patronatelor Societăților din Construcții (FPSC) este implicată de ani de zile în procesul de consultare, în grupuri de lucru legate de Regulamentul de certificare și, din păcate, privește cu scepticism la ”promisiunile” noului OUG, cum că sistemul de certificare ar putea fi gata în următoarele 12 luni.
Să credem că, dacă 20 de ani nu au fost suficienți, un an va fi??
Să credem că, fără a analiza modul de certificare din alte țări UE, fără a învăța din experiența altor state, fără o ține cont de propunerile organizațiilor de profil, certificarea ”originală” din România va fi una funcțională, care nu va crea haos și blocarea investițiilor în 2019?
Să credem că ”autoritatea”(care ar fi ea), ar putea să evalueze capacitate tehnică și profesională a aproape 90.000 de societăți în mod real, nu doar la nivel de ”hârtie”?
Să credem că firmele care au proiectat un ștrand fără alimentarea cu apă, au executat autostrăzi care se surpă, grădinițe în care tavanul cade sau care au șantiere abandonate de ani de zile nu vor mai participa la licitații și nu vor mai activa pe piața din România?
Îndrăznim să credem… mai ales să sperăm că ministerul ”nostru”, al constructorilor va înțelege, într-un târziu, că organizațiile de profil sunt pe aceeași parte a baricadei, fiindcă ambele (ne place să credem) își doresc aceleași lucruri: calitate în construcții, profesionalism și concurență loială.
Irina Forgo
Director Programe FPSC
